Există momente în viață în care, din exterior, pare că totul este în regulă. Ai trecut prin experiențe, ai crescut, ai învățat, ai bifat etape. Și totuși, în interior, apare o ezitare greu de explicat.
Nu e neapărat frică. Nu e lipsă de capacitate.
Este acel ceva care te face să stai pe loc chiar și atunci când știi că ai putea merge mai departe.
De multe ori, oamenii cred că lipsa de încredere este o problemă personală. Că „așa sunt ei”. Că ceva nu funcționează înăuntrul lor. Dar adevărul este altul.
Lipsa de încredere nu este un defect.
Este o adaptare.
Încrederea nu dispare dintr-odată. Nu se rupe într-un moment dramatic. Se subțiază, puțin câte puțin.
Se subțiază atunci când învățăm că trebuie să fim „cum trebuie” ca să fim acceptați.
Când greșelile sunt corectate, dar emoțiile nu sunt văzute.
Când primim validare pentru rezultate, nu pentru cine suntem.
Așa apare prima fisură: începem să credem că valoarea noastră depinde de ceva exterior.
Mai târziu, școala, mediul, comparațiile, societatea și cultura adâncesc această fisură. Ni se spune, subtil sau direct, ce înseamnă succesul, frumusețea, suficiența. Și, fără să ne dăm seama, ajungem să ne măsurăm prin standarde care nu sunt ale noastre.
Nu pentru că nu avem valoare.
Ci pentru că am învățat să ne îndoim de ea.
Una dintre cele mai mari confuzii este că oamenii încrezători nu se tem.
Adevărul este că se tem.
Dar nu se mai opresc acolo.
Încrederea nu înseamnă să nu simți îndoială.
Înseamnă să nu te mai abandonezi atunci când apare îndoiala.
Nu este zgomotoasă.
Nu are nevoie să se afirme.
Nu caută să demonstreze nimic.
Este acea stare interioară care îți permite să spui:
„Nu sunt perfect.”
„Nu știu tot.”
„Și totuși, pot merge mai departe.”
Când încrederea este fragilă, viața începe să se micșoreze.
Nu brusc, ci treptat.
Ceri mai puțin.
Îndrăznești mai puțin.
Alegi mai sigur, dar mai mic.
Relațiile devin mai tensionate, pentru că apare nevoia de confirmare.
Munca devine mai obositoare, pentru că te pui constant la îndoială.
Visurile se estompează, pentru că începi să crezi că „nu e momentul” sau „nu e pentru tine”.
În lipsa încrederii, nu trăim cu adevărat.
Ne adaptăm.
Ne restrângem.
Supraviețuim.
Încrederea nu este o trăsătură fixă.
Nu este ceva cu care te naști sau nu.
Și nu este pierdută definitiv.
Încrederea se reconstruiește.
Nu prin forțare. Nu prin afirmații goale.
Ci prin felul în care începi să te raportezi la tine.
Prin felul în care încetezi să te mai critici.
Prin felul în care începi să te respecți.
Prin alegerile mici în care nu te mai pui ultimul.
Încrederea crește atunci când începi să te vezi cu adevărat.
Încrederea autentică nu vine din rezultate, titluri sau validare. Vine din acceptare. Din onestitate.
Din capacitatea de a sta cu tine, așa cum ești.
Când te accepți, nu mai lupți cu tine.
Când te respecți, nu mai încerci să fii altcineva.
Când te vezi, începi să trăiești diferit.
Nu pentru că viața devine ușoară.
Ci pentru că tu devii stabil în interiorul tău.
Pentru că prea mulți oameni trăiesc vieți care nu îi reprezintă.
Pentru că prea multe visuri sunt abandonate din lipsă de încredere, nu de capacitate.
Pentru că prea mulți oameni puternici se îndoiesc de ei înșiși în tăcere.
Iar încrederea nu este un lux.
Este fundația unei vieți trăite cu sens și autenticitate.
Dacă acest text te-a atins, nu este întâmplător.
Poate este momentul să nu mai cauți soluții la suprafață, ci să te uiți mai profund.
Programul „Redescoperă-te – cine ești cu adevărat”, care începe la jumătatea lunii ianuarie, este un proces de reconectare reală cu tine. Două dintre sesiunile acestui curs sunt dedicate încrederii în sine și pașilor concreți prin care aceasta poate deveni stabilă, clară, de neclintit.
Încă există posibilitatea de a cere detalii și de a face parte din această grupă.
Nu pentru a deveni altcineva.
Ci pentru a-ți aminti cine ești.
Cu iubire și prețuire, Vasilica G.
Despre îndoială, „sfaturi”, integritate și curajul de a rămâne alături de tine „Când vrei ceva cu adevărat, întotdeauna vor fi oameni care îți vor spune că nu poți obține acel lucru.Apoi, când vor vedea că nu te pot opri, vor începe să se dea cu părerea și să îți spună cum ar trebui să procedezi. […]
Există o confuzie foarte des întâlnită când vine vorba despre relații.Credem că o relație bună se construiește cu cineva.În realitate, ea se construiește din cine suntem noi. Înainte de a intra într-o relație de cuplu, există o relație esențială care are nevoie să fie vie, clară și onestă:relația cu tine. Nu pentru că „trebuie să […]
Există un moment în viața fiecărui om — nu e zgomotos, nu e dramatic, nu e anunțat —un moment în care realizează că nu mai știe exact unde este el în propria viață. Funcționează.Merge mai departe.Face ce trebuie.Are roluri, responsabilități, oameni pe care îi iubește. Și totuși… undeva, în adânc, simte că trăiește în afara […]
