Dacă simți că ai obosit să lupți, poate nu e despre luptă, ci despre adevărul din tine pe care ai evitat să-l asculți.
Ți s-a întâmplat să spui: „Nu e momentul”, „Mai aștept puțin”, „Nu știu dacă merită acum să fac asta pentru mine…”?
Poate că da. Și poate că aceste gânduri nu sunt doar întâmplătoare. Ele sunt reflexii ale unei povești pe care ai învățat să ți-o spui. Una care te ține în loc.
În viața noastră, mai ales în perioadele de tranziție – fie ele despărțiri, pierderi, dezechilibre, confuzie sau pur și simplu o căutare profundă – avem tendința de a complica lucrurile. Dăm o semnificație imensă la ceea ce ni se întâmplă și ajungem să credem că viața este împotriva noastră.
Dar… dacă viața, de fapt, se întâmplă pentru tine?
Dacă fiecare om care apare în fața ta este o oglindă?
Dacă reacțiile tale sunt doar butoane apăsate de alții, dar butoanele existau deja în interiorul tău?
Poate nu te-a înfuriat el sau ea. Poate doar a atins o rană pe care tu încă nu ai vindecat-o.
Și iată ceva ce am înțeles profund în ultimul timp:
Nimeni nu are putere asupra stării mele interioare decât dacă eu îi ofer această putere.
E timpul să fii complet. Cu tine. Cu ceilalți. Cu trecutul.
Atunci când îți spui „sunt bine”, dar în tine încă se adună resentimente, dureri sau furii nespuse… nu ești bine. Doar amâni momentul adevărului.
Iertarea nu înseamnă să spui că ceea ce a făcut celălalt a fost corect.
Iertarea înseamnă să spui: „Eu aleg să nu mai port această povară.”
Să te eliberezi.
Să fii complet cu ceea ce a fost.
Nu mai căuta răspunsurile în ce a greșit celălalt.
Întoarce oglinda spre tine și întreabă:
„Ce poveste îmi spun eu aici? Ce nu am vrut să văd până acum?”
Corpul tău, emoțiile tale, relațiile tale – toate te strigă. Te invită să te așezi. Să respiri. Să te întrebi: Ce vreau eu, de fapt?
Poate că e timpul să alegi să faci ceea ce ți-ai promis de mult:
– Să mănânci sănătos nu pentru a slăbi, ci pentru a te iubi.
– Să te trezești dimineața pentru tine, nu pentru alții.
– Să faci mișcare ca formă de recunoștință pentru corpul tău, nu ca pedeapsă.
– Să spui „ajunge” când îți e greu, nu „lasă că mai pot duce”.
Viața nu te pedepsește.
Viața îți arată unde e nevoie de prezența ta.
Și dacă azi ar fi momentul în care încetezi să mai amâni?
Nu pentru că e greu.
Ci pentru că nu mai vrei să trăiești pe jumătate.
Nu mai ai nevoie de aprobarea tuturor.
Ai nevoie doar de o decizie:
Să începi cu tine. Să spui adevărul tău. Să te oprești din alergare.
Te invit să vorbim. Despre tine. Despre viața ta. Despre ce e cu adevărat important.
Dacă simți că acest articol a atins ceva în tine, scrie-mi.
Poate ai nevoie de o conversație diferită.
Poate e momentul să creezi spațiu pentru adevăr, nu pentru „trebuie”.
📩 Scrie-mi direct AICI găsim împreună un timp potrivit în care să vorbim. Te ascult. Fără mască. Fără judecată. Doar cu prezență.
Cu bucurie și sinceritate,
Vasilica Gomboș – coach pentru tranziții și reeducare spre un stil de viață în armonie cu tine.