Există un moment în viața fiecărui om — nu e zgomotos, nu e dramatic, nu e anunțat —
un moment în care realizează că nu mai știe exact unde este el în propria viață.
Funcționează.
Merge mai departe.
Face ce trebuie.
Are roluri, responsabilități, oameni pe care îi iubește.
Și totuși… undeva, în adânc, simte că trăiește în afara lui.
Imaginea asta pare simplă. Aproape copilărească. Un cerc împărțit în procente, câteva culori, câteva cuvinte.
Și totuși… dacă te uiți cu adevărat la ea, spune una dintre cele mai grele și mai eliberatoare adevăruri ale vieții.
Ani de zile, mulți dintre noi am trăit cu impresia că fericirea vine din afară.
Că va veni odată cu omul potrivit.
Cu validarea potrivită.
Cu momentul potrivit.
Cu „când o să fie mai bine”.
Și, fără să ne dăm seama, am pus bucăți din fericirea noastră în mâinile altora.
Dar uite ce ne arată această imagine, dacă avem curajul să o privim sincer: cea mai mare parte din fericirea ta… e la tine.
Imaginea asta nu este doar despre fericire.
Este despre întoarcere.
Pentru că adevărul pe care puțini îl spun este acesta: nu ne pierdem fericirea dintr-odată.
O cedăm bucățică cu bucățică.
Când tăcem deși doare.
Când ne micșorăm ca să nu deranjăm.
Când așteptăm să fim aleși, văzuți, validați.
Când punem pacea înaintea adevărului nostru.
Și nimeni nu ne obligă.
O facem singuri. Din iubire. Din frică. Din dorința de a aparține.
Asta e partea care nu se spune suficient: nu suferim pentru că alții ne-au luat fericirea.
Suferim pentru că am învățat să o dăm.
Dar aici apare ceva extraordinar.
Dacă ai fost capabil(ă) să o dai… înseamnă că ești capabil(ă) să o iei înapoi.
Există un moment în viața fiecăruia în care începe o schimbare tăcută, dar profundă.
Când nu mai întrebi: „De ce nu mă face nimeni fericit?”
Și începi să te întrebi: „Cum contribui eu, zi de zi, la propria mea viață?”
Asta nu înseamnă să te descurci singur în lume. Nu înseamnă să nu mai iubești. Nu înseamnă să nu mai ai nevoie de oameni. Înseamnă să încetezi să-ți abandonezi puterea.
Pentru că fericirea nu este ceva ce primești.
Este ceva ce construiești din alegeri mici:
– ce accepți
– ce tolerezi
– ce spui
– ce nu mai spui
– ce faci cu tine când nimeni nu te vede
Și da… poate nu e comod să vezi asta. Însă este profund eliberator.
Pentru că, în clipa în care înțelegi că tu ai cea mai mare contribuție la propria ta fericire, încetezi să mai aștepți și începi să trăiești.
Responsabilitatea nu este o povară.
Este cel mai mare act de iubire față de tine.
Responsabilitate înseamnă momentul în care încetezi să mai aștepți:
– să se schimbe alții
– să se repare trecutul
– să vină cineva care „să te facă să te simți”
Și începi să spui, ușor, calm , fără dramă:
„De aici, viața mea începe cu mine.”
Fericirea nu se manifestă când totul e perfect.
Fericirea apare când nu te mai abandonezi pe tine.
Când îți asculți oboseala.
Când îți onorezi limitele.
Când nu mai negociezi lucrurile esențiale.
Când nu te mai trădezi pentru a fi iubit(ă).
Și poate cel mai vindecător adevăr dintre toate este acesta: nu ai nimic de reparat la tine.
Ai doar ceva de recuperat.
Pe tine.
Partea ta vie.
Partea ta adevărată.
Partea care nu mai vrea să supraviețuiască, ci să trăiască.
Imaginea asta nu îți spune „fii fericit(ă)”. Îți spune: „Nu te mai părăsi.”
Pentru că, în clipa în care tu rămâi cu tine, fericirea nu mai e un obiectiv. Devine o consecință.
✨ Întrebarea cu care te las — și care nu cere un răspuns rapid — este aceasta:
În ce fel te-ai părăsit pe tine, fără să-ți dai seama… și ce ar însemna, chiar de azi, să te întorci?
sau poate iți e mai cu ușurință să răspunzi la asta :
Dacă astăzi ai muta măcar 10% din fericirea ta înapoi la tine… ce ai face diferit chiar de mâine?
Ia-ți timp.
Adevărul nu se grăbește.
Dar, când vine, schimbă tot.
Cu prețuire, Vasilica Gomboș💜
Despre îndoială, „sfaturi”, integritate și curajul de a rămâne alături de tine „Când vrei ceva cu adevărat, întotdeauna vor fi oameni care îți vor spune că nu poți obține acel lucru.Apoi, când vor vedea că nu te pot opri, vor începe să se dea cu părerea și să îți spună cum ar trebui să procedezi. […]
Există o confuzie foarte des întâlnită când vine vorba despre relații.Credem că o relație bună se construiește cu cineva.În realitate, ea se construiește din cine suntem noi. Înainte de a intra într-o relație de cuplu, există o relație esențială care are nevoie să fie vie, clară și onestă:relația cu tine. Nu pentru că „trebuie să […]
Există un moment în viața fiecărui om — nu e zgomotos, nu e dramatic, nu e anunțat —un moment în care realizează că nu mai știe exact unde este el în propria viață. Funcționează.Merge mai departe.Face ce trebuie.Are roluri, responsabilități, oameni pe care îi iubește. Și totuși… undeva, în adânc, simte că trăiește în afara […]
